Azi am văzut cum poate fi…ce era şi ce nu mai e din cauza unei persoane care nu a ştiut să aprecieze ce are şi cum să preţuiască ceva ce mulţi caută şi nu găsesc…ba mai mult, i-a cauzat suferinţă. Azi am văzut ce nu ştiu dacă voi avea vreodată…şi i-am zis că nu o să doară dacă îmi arată….şi m-a durut, dar nu i-am arătat…m-a durut să văd că încă suferă…şi i-am spus că îmi pare rău că nu s-au terminat lucrurile aşa cum ar fi meritat, deşi suna ciudat venind din partea mea.
Azi am văzut cine e cu adevărat…şi cine nu mai e acum pentru că i-a fost luată o parte esenţială şi oricât m-aş chinui, nu ştiu dacă o pot readuce eu… şi m-am simţit mică, mică şi neputincioasă…un sentiment pe care-l întâlnesc din ce în ce mai des…şi nu pot să spun nimic pentru că şi-ar asuma vinovăţia şi nu are de ce…pentru că singurul vinovat deja a făcut destule daune şi încă face…şi din cauza asta s-ar putea ca soarele să apună înainte să apuce să iasă şi pe strada mea…
