niciodată de ajuns?

Lăcomia e ceva ciudat. Pe măsură ce obţii ce îţi doreşti, vrei mai mult. E ca un drog, sau ca efectul alcoolului, atunci când e folosit pe post de anti-depresiv: când obţii ce vrei, pe moment eşti în extaz, dar sentimentul acesta trece foarte repede şi cazi înapoi în depresie, rezultând cu faptul că trebuie să ai din nou acel lucru sau chiar mai mult pentru a te simţi bine (sistemul recompensei)…

De ce, dacă am reuşit să fac ceva pentru care am lucrat tot anul, mă simt de parcă nu am realizat nimic de fapt? Nu mă înţelegeţi greşit, mă bucur. Chiar sunt mândră de mine, dar am (din nou)  sentimentul că nu e suficient, că lipseşte ceva. 

În final e adevărat: reuşitele şcolare şi succesele materiale nu sunt de ajuns pentru a fi fericit. Nu pentru mine, cel puţin.

După toate astea, nu pot decât să mă întreb dacă e vina mea. Oare mă simt aşa pentru că am aşteptări prea mari? Că îmi imaginez că ceea ce îmi doresc mă poate bucura, când de fapt nu e chiar aşa de important? Oare, dacă aş avea curaj şi aş încerca să fac ceea ce îmi doresc foarte mult de când eram copil, (chiar de dinainte să fiu conştientă că asta îmi doream să fac) o să realizez că nici măcar asta (actoria) nu îmi aduce sentimentul acela de împlinire? Este posibil să mă înşel într-atât încât să nu realizez că nu asta îmi doresc de fapt? 

Sau să fie, oare, pentru că ceea ce am luat de bun când eram mică, ceea ce credeam că e al meu şi nu aveam motiv să îmi doresc pentru că deja aveam, mi-a fost luat şi încă tânjesc după asta deşi ştiu că nu o să mai am niciodată. Oare dorinţa asta arzătoare îmi umbreşte ţelurile dorite şi atinse?

Anunțuri

2 gânduri despre „niciodată de ajuns?

  1. sunetultacerii spune:

    [Eu zic ca omul in viata nu poate sa le aibe pe toate…si am simtit asta…m-am obisnuit cu gandul ca trebuie sa apreciez ceea ce am…]
    [Tu…hmm…trebuie sa faci nani cu niste casti in ureche in care sa auzi un refren „Trebuie sa dai la actorie,sa-ti indeplinesti menirea!”…stii thu ca in cazul lu Dexter „omelette du fromage”.]
    [In orice caz chiar mi-ar placea sa deschizi ochii sa vezi dincolo de fortareata ce te-nconjoara…sa te analizezi atent…oare chiar atat de mult sa te subestimezi?Nu cred!Trebuie sa te apreciezi!Gandeste-te la cate realizari ai facut pana acum…e pacat sa te opresti cand ai ocazia la atatea realizari si de acum inainte.Incearca macar!Doar gustul ca ai incercat e destul de incurajator!]
    [Si da o sa fie oameni!Si da poate o sa fie mai buni,dar ce conteaza atata timp cat si thu vei fi la acelasi nivel.Suntem toti oameni si in fata lui Dumnezeu suntem tratati la fel!]
    [Bucura-te de viata,fa ce-ti trece prin cap,profita de orice ocazie,spune da!]

  2. sunetultacerii spune:

    P.S [“Oricare ar fi jocurile in care intram suntem datori sa nu ne jucam cu noi insine” – Ralph Waldo Emerson]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s