bucăţică din mine…(2)

Mă uitam la ea cum merge cu umerii căzuţi şi privirea în pământ. Ce mult mă durea privirea asta…să văd lacrimile cum îşi fac drum printre genele ei dese şi negre, să văd cum se stinge scânteia de speranţă din ochii ei. Am spus că ea nu ştia că lucrurile or să fie bine şi că o să afle în curând, dar văzând-o aşa, începeam să mă îndoiesc.

Mergea ca de obicei cu căştile în urechi, ascultând muzica ce o calma. Dar acum asculta pe repeat o melodie tristă care nu făcea decât să grăbească lacrimile în drumul lor spre obraji. Îşi ştergea lacrimile ruşinată că plânge pe stradă. Nu se aştepta să cedeze aşa de uşor. Altă-dată putea să reziste până intra pe uşă, sau până ştia că e singură şi că nu o vede nimeni. Era de ajuns tristeţea ei, de ce să îi pună şi pe alţii să simtă asta? Dar acum nu a mai putut. Se simţea slăbită şi o deranja asta. De ce nu mai era la fel de puternică? 

Mergea privindu-şi picioarele, gândindu-se la tot ce se petrecuse în ultimul timp. O vedeam cum trece de la un sentiment la altul: dezamăgire, frustrare, dor, vedeam în privirea ei tristă întrebări fără răspuns.  

– Dar la unele întrebări nu trebuie să răspunzi, fie pentru că nu au un răspuns, fie pentru că e mai bine nu-l ştii. Spusese ea o dată.

O vedeam cum începe să se îndoiască din nou de ea deşi ştia că nu trebuie. Dar cum putea să nu? Când toată lumea părea pornită să îi demonstreze că nu poate?

Subit, am văzut altceva în ochii ei. O hotărâre. Avea de gând să ia asta drept o provocare. Avea de gând să le demonstreze că se înşeală, cu riscul de a-şi demonstra ei în final…că poate ei aveau dreptate. Nu conta. Avea de gând măcar să încerce. Ce altceva mai avea de făcut?

Tristeţea, dezamăgirea, dorul…erau încă acolo, dar eram convins că pe parcurs o să dispară de acolo, redându-i speranţa. Însă hotărârea era acolo ca să rămână.

în caz că vă întrebaţi ce melodie asculta pe repeat:

Anunțuri

Un gând despre „bucăţică din mine…(2)

  1. sunetultacerii spune:

    [Ma doare sa vad cum oamenii cu potential pot fi atat de descurajati.E trist sa vezi tinere sperante inabusite de intamplarile vietii nu tocmai placute…e trist,dar totodata acolo,undeva este speranta si tre’ sa n-o uiti.]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s