cum poţi exprima ceva ce nu poate fi descris în cuvinte?

De ceva timp mă chinui să scriu postul ăsta, recunosc poate nu am încercat destul, deoarece P1010121abia acum am şi scris ceva. Alte dăţi mă uitam pe blog, vedeam cât a trecut de la ultimul post şi mă gândeam că ar fi bine să mai scriu ceva. Însă nu îmi găsesc cuvintele.

Vroiam să povestesc ce am făcut vacanţa asta, dar nu ştiu de unde să încep. A trecut totul prea repede şi parcă aş fi vrut să mai dureze.

Am fost la mare unde am râs, am plâns, am răscolit amintiri, am râs din nou şi mi-am petrecut timpul cu prieteni buni, de suflet.

Apoi am fost la ţară, la bunici, locul în care mă simt cu adevărat „acasă”. E uimitoare liniştea care mă cuprinde când ajung acolo. Liniştea care mă cuprinde de fiecare dată când nu sunt aici. Acolo mă simt de parcă pot să fiu eu, fără reţineri, fără ocolişuri. Acolo nu se aşteaptă nimeni la nimic din partea mea. Pot să mă port prosteşte şi să nu mă simt de parcă aş vrea să mă înghită pământul când fac vreo gafă.

Asta nu înseamnă că aici sunt falsă, nu. Numai că aici nu vreau să fiu eu. Cel puţin nu mai vreau să fiu eu. Aici nu mai ştiu cine sunt, cum ar trebui să mă port. Mi-a zis cineva că m-am schimbat. Nu ar fi fost nimic rău dacă nu venea din partea cuiva care ţine la mine şi la care ţin. M-am speriat pentru că nu vroiam să iasă asta la suprafaţă şi pentru că deja e prea târziu să mai fac ceva pentru că oricât de greu mi-ar fi să recunosc, schimbarea asta e definitivă.

Acolo timpul trece altfel. Acolo nu îţi pare rău că trece timpul, poate doar când vine momentul plecării.

Câteodată ai impresia că te trezeşti în aceeaşi zi, fără să se repete evenimentele. Pur şi simplu, ca şi când timpul ar sta în loc. Poţi să te bucuri de viaţă fără să îţi fie frică de faptul că îţi pierzi timpul degeaba. Aici, în schimb, timpul trece prea repede fără să apuci să faci nimic. Te trezeşti că a trecut o săptămână şi tu nici nu îţi aduci aminte când a început.

Aici mă simt de parcă aş sta pe loc şi văd cum se schimbă lumea în jurul meu cu repeziciune fără să pot să intervin cumva. Întind mâinile să mă agăţ de ceva, dar totul mi se scurge printre degete.

Cu toate astea, pot spune că vara a trecut…dureros în mare parte. Deoarece am crescut, deoarece trebuie să mă maturizez, deoarece lucrurile se schimbă, deoarece sunt neajutorată în faţa vieţii şi a timpului. Ca toţi de altfel. Am crescut şi văd lucrurile altfel. Realizez că oameni pe care îi credeam împliniţi sau mulţumiţi de viaţa lor, de fapt sunt plini de amărăciune şi regrete.  Realizez că oamenii pe care îi luasem ca model, după a căror viaţă mă ghidam şi spuneam: „Când o să fiu mare vreau să duc o viaţă la fel de liniştită ca a lui/ei” sunt de fapt la fel de nefericiţi ca mine. 

Cred că ceea ce vreau să spun, este că îmi e teamă. Nu ştiu ce urmează, tot ce a fost…nu mai este şi nu ştiu unde sunt acum. Deja nu mai sunt rătăcită. M-am pierdut cu totul.

 

 

Poza este făcută de Ana şi toate drepturile asupra ei îi aparţin…eu doar abuzez de talentul ei :p

Anunțuri

2 gânduri despre „cum poţi exprima ceva ce nu poate fi descris în cuvinte?

  1. sunetultacerii spune:

    [In primul rand vreau sa-ti spun ca e trista-n draci comp…]
    [In al doilea rand se vede avantajul de a avea bunici la tara…]
    [In al treilea rand cand esti mic totul pare perfect…]
    [In al patrulea rand se observa frica de a creste…]…de aceea:

    Prea multa lume a uitat de zilele
    Cu tenisi rupti in goana de a-ti prinde visele
    Cati au uitat cum se umbla prin gara,
    Ce gasca tare se strangea la mare in orice vara…

    Noptile albe,primul metrou spre casa ta,
    Vremea in care nu iti pasa ce va urma,
    Prea repede am crescut,prea repede am pierdut,
    Ani in care dormi putin dar iubesti si razi din plin…

    Refren:
    As vrea sa ma dematurizez,
    Sa stau in ploaie si sa visez
    As vrea sa te dematurizezi,
    Sa vii in ploaie si sa visezi…2X

    Si tu si tu si tu
    Si tu si tu si tu,
    Si tu si tu nu…

    Prea multa se cearta la televizor,
    Prea multa lume sta plictisita la semafor,
    De parca viata ar fi atat de lunga cat,
    Sa poti sa iti plangi de mila ca ti-a ajuns pana in gat…

    Prea multa lume a ingropat ce si-a propus
    Prea multa lume sta cu garda sus,
    Prea repede am crescut,prea repede am pierdut,
    Ani in care dormi putin dar iubesti si razi din plin…

    Refren:
    As vrea sa ma dematurizez,
    Sa stau in ploaie si sa visez
    As vrea sa te dematurizezi,
    Sa vii in ploaie si sa visezï…2X

    [P.S:Nu abuzezi.Ma simt onorata,ca ai ales poza:)]

  2. sunetultacerii spune:

    [Acum ma simt „dublu onorata” ca ai pus si in frontispiciu]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s