Vis…

Azi mi-a urat cineva „vise plăcute”, eu am zâmbit în sinea mea şi mi-am spus „mai bine lasă”…Au trecut vreo 6 luni şi după atâta vreme subconştientul meu vrea să mă chinuie.

I-am spus să nu mă mai caute, că aşa îmi va fi mai uşor să trec peste, dar după 6 luni m-a găsit într-un fel sau altul. M-a găsit în visele mele şi vine şi mă ţine în braţe. Nu ar fi nimic rău în asta, dar asta numai dacă aş ştii că atunci când mă trezesc, nu i-aş simţi mirosul pielii, nu aş avea gustul lui pe buzele mele şi căldura pielii lui pe obraz, de parcă chiar aş fi dormit cu capul pe pieptul lui. Mi s-ar fi părut mai normal ca visele astea să vină atunci, când rana era proaspătă. Dar presupun că abia acum, când nu îl mai urăsc pentru indiferenţa lui, când nu îmi mai doresc să îl fac să sufere prin cuvintele mele pline de amărăciune, când nu îl mai dispreţuiesc că m-a înlocuit atât de uşor…bine, nu atât de mult…când am reînceput să îmi trăiesc viaţa, cred că abia acum pot să recunosc că mi-e dor şi că în adâncul sufletului mi-aş fi dorit să mă caute, să îmi arate că îi pasă, chiar dacă asta nu ar fi schimbat cu nimic lucrurile.

E ciudat cum se schimbă lucrurile şi cât de schimbători suntem noi oamenii. Cum ne facem jurăminte pentru toată viaţa care peste câtva timp poate nu mai înseamnă nimic. Cum poţi să mai crezi în iubire când zi de zi ţi se demonstrează că şi sentimentele au devenit bunuri de vânzare, ca orice altceva, gata să fie uitate sau schimbate atunci când apare ceva mai nou, mai frumos, mai strălucitor sau pur şi simplu, mai interesant?

Am devenit sceptică, cinică poate şi mă deranjează chestia asta. De fiecare dată când aud pe cineva că spune: „nu ne vom despărţi niciodată”, „o să te iubesc mereu” sau alte dulcegării de genul, reacţia mea imediată e (şi din lipsă de cuvinte care să aibă aceeaşi însemnătate în română, o să folosesc limba engleză) „Yeah, right!”.

Concluzie nu am, dar aş vrea totuşi, ca acum când mă duc la culcare să nu îl mai visez. Noaptea era singurul moment al zilei pe care îl aşteptam cu nerăbdare, acum mi-a luat şi plăcerea asta….

 

Your fingertips across my skin
The palm trees swaying in the wind
Images
You sang me Spanish lullabies
The sweetest sadness in your eyes
Clever trick

Well, I never want to see you unhappy
I thought you’d want the same for me

[Chorus]
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

We walked along a crowded street
You took my hand and danced with me
Images
And when you left, you kissed my lips
You told me you would never, never forget
These images

No

Well, I’d never want to see you unhappy
I thought you’d want the same for me

[Chorus]
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

I cannot go to the ocean
I cannot drive the streets at night
I cannot wake up in the morning
Without you on my mind
So you’re gone and I’m haunted
And I bet you are just fine

Did I make it that
Easy to walk right in and out
Of my life?

[Chorus]
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should have known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

Andreea…

Azi am auzit o altă versiune a cântecului Umbrella al Rihannei…e cântat de Mandy Moore şi când l-am auzit…mi-ai venit în minte tu. Nu e ca şi când nu aş fi ştiut deja versurile…dar acum am început să plâng. M-am simţit exact ca în dimineaţa când m-am trezit după visul ăla oribil. Acum, după tot ce s-a întâmplat mi-am dat seama că visul ăla poate însemna de fapt altceva. Şi nu tu erai în pericol…şi eu nu am putut să te avertizez.

Nu am cuvinte să spun ce vreau să spun, aşa că recurg din nou la ajutorul muzicii…TE IUBESC!

 

When the sun shines, we’ll shine together
Told you I’ll be here forever
Said I’ll always be a friend
Took an oath, I’ma stick it out till the end

Now that it’s raining more than ever
Know that we’ll still have each other
You can stand under my umbrella

sunt obosită…

Sunt foarte obosită în ultimul timp. Dorm şi dorm şi dorm şi parcă tot nu e destul. Între programul puţin agitat din ultimul timp şi orele târzii la care mă târăsc în pat…am obosit. Sunt extenuată. Şi din păcate vacanţa asta care o să urmeze nu o să mă odihnească. Dacă ar fi doar oboseală fizică, poate că da. Dar ajung la concluzia că nu-mi ajung orele de somn pentru ca sunt obosită psihic. Şi asta nu se îndreaptă cu somn. Faptul că se apropie Crăciunul nu o să mă ajute…o să mă obosească şi mai tare.  

Oricât de somn mi-ar fi…chiar şi acum la ora 1 noaptea…nu pot să mă îndur să mă duc să dorm. Astea sunt singurele mele ore de linişte. Singura parte din zi, care e doar a mea. Când nu mă sună nimeni, nu mă întreabă nimeni de sănătate, de nimic, când nimeni nu se aşteaptă de la nimic din partea mea. Toată casa doarme şi eu pot să fiu eu. Să mă uit în gol şi să suspin fără să mă întrebe toată lumea ce am. Să stau cu capul pe mâini şi să nu fac nimic. De ce trebuie mereu să faci ceva? E atât de plăcut să nu faci nimic. Să stai în pat sau pe scaun şi să te uiti în spaţiu fără de fapt să vezi ceva şi să îţi laşi mintea să zboare, să treacă de la una la alta fără logică.

O să sune foarte incorect ce o să spun acum, dar cel mai odihnitor moment al zilei pentru mine este…noaptea. Să stau trează până nu mai pot, ca apoi când mă pun în pat să adorm imediat. Somnul e cel mai bun remediu pentru toate…de-aş putea să dorm până ar trece toate…până aş fi cu adevărat odihnită şi vindecată…

lăsaţi-mă să dorm…

tag-uri…

Tag-urile sau etichetele, sunt cuvintele alea din josul articolului. Eu nu am prea înţeles care e faza cu ele, fiind novice în ale wordpress-ului, dar după ceva vreme am realizat că dacă unul din cuvintele alea face parte din ccea ce caută oamenii pe motoarele de căutare, este posibil să ajungă şi pe blogul meu. E amuzant să observi ce fraze duc oamenii la blog-ul tău. La mine nu sunt multe, dar unele din ele sunt amuzante.

Trebuie să menţionez că cele mai multe căutări sunt cu fanta de mere verzi ceea ce mă convinge că nu sunt nebună şi chiar a fost o Fanta de mere verzi cum am mai încercat sa vă conving şi în trecut. au mai fost şi câteva cu fanta shokata, dar de asta îşi aduc toţi aminte 🙂

vierme ca rama  –  🙂 încă o persoană care nu ştie exact dacă râma şi viermele fac parte din aceeaşi specie

la ce sunt buna merele verzi  –  tu nu ştiu la ce eşti bună, dar merele sunt sănătoase, doar ştie toată lumea vorba aia: an apple a day keeps the doctor away 😉

reclame la sucuri fanta  –  hmmm sunt mai multe căutări cu Fanta…poate ar trebui să cer cuiva bani că fac reclamă

cum sa te descriu  –  păi, frumoasă, deşteaptă, amuzantă, de treabă…depinde ce vrei de la mine

e uimitor  –  blogul meu? ştiam 😛 şi totuşi…de ce ai căuta doar atât?

scriu printre lacrimi  –  şi te gândeai că Google o să te înveselească? …îmi pare rău că ai ajuns pe blogul meu…mi s-a spus că e deprimant, deci probabil că şi acum tot printre lacrimi scrii

diferente intre tv pornit si oprit  –  să începem cu lucrurile evidente? în prima fază sunt nişte imagini mişcătoare pe ecran, în a doua fază nu. Ar mai fi şi nişte chestii subtile, de genul că dacă e oprit, nu prea e distractiv…dar serveşte şi drept suport de bibelouri, acum fiecare cu gusturile lui

Cam atât pentru azi, când se mai adună poate o să mai pun…