How to save a life şi „unde ne ascundem când fugim de noi”

Cum faci pentru a salva o viaţă? Cum ştii când e bine să intervii să ajuţi pe cineva şi când e bine să priveşti din umbră sperând că o dată ce va cădea se va ridica singur/ă de jos şi îi va fi învăţătură de minte? Atunci când stai cu frică-n suflet pentru cineva dar ştii că va avea de suferit oricum, ce alegi? Să ajuţi şi să rişti distrugerea unor legături că de, „drumul spre iad e pavat cu intenţii bune”, dar să ştii că pe viitor va fi în siguranţă, sau aştepţi să se dea cu capul de pragul de sus şi apoi eşti langă el/ea să îl/o ajuţi să se pună iar pe picioare?

Şi când nu mai ai pe cine să ajuţi…unde găseşti puterea să te ajuţi pe tine?

Şi când îţi juri că nu o sa mai speri la nimic şi nu o să îţi mai doreşti nimic şi tot te vezi mergând uşor, uşor spre dezamăgire, ce faci? Ţie nu iţi poţi întoarce spatele să pleci…ce faci atunci când ştii că deşi e foarte mică şansa de a pierde din nou, ea există şi e mai bine să nu rişti, dar tot o faci…o faci pentru că ştii că merită şi eşti dispus să înfrunţi orice pentru a ajunge la scopul final. Şi făcând asta ajungi să speri că poate după toate greutăţile o să răsară soarele şi pe strada ta…dar undeva în sufletul tău ştii că e de ajuns să îţi pună cineva piedică şi se năruie totul. Dacă eşti vigilent, poţi împiedica asta. Dar ce te faci când răul e deja făcut  şi nu ai cum să întorci timpul să previi? Ce te faci când nu e vina ta, dar tot tu tragi ponoasele?

Ce faci când cuvintele iţi stau pe vârful limbii, dar nu le poţi rosti de teamă că ar strica tot?

Ce faci…

Anunțuri

2 gânduri despre „How to save a life şi „unde ne ascundem când fugim de noi”

  1. sunetultacerii spune:

    Imi place ca ai intrebari, dar iti gasesti singura raspunsurile.(asta din pct meu de vedere este semn de maturitate)

    „sau aştepţi să se dea cu capul de pragul de sus şi apoi eşti langă el/ea să îl/o ajuţi să se pună iar pe picioare?” cred ca asta ar fi (tot asa din pct meu de vedere,numai ca eu nu sunt in situatia respectiva) cea mai buna alegere, mai ales daca e o persoana care nu asculta persoanele din jur.

    „Ce te faci când nu e vina ta, dar tot tu tragi ponoasele?” asta inseamna ca esti prea toleranta, si nu e tocmai bine.Fiindca nu intotdeauna e vina ta.Iti faci rau in felul asta daca consideri ca totul e din vina ta.

    Eu consider ca nu ai cum sa nu speri si sa nu-ti mai doresti.Pana la urma suntem oameni cu aspiratii.E bine sa speram.Speranta ne tine in viata.Chiar daca uneori ajungem dezamagiti trebuie sa ne gandim ca poate am nu am incercat indeajuns(problema fiind la noi)…trebuie sa continuam,sa continuam pana reusim.

    „Ce faci când cuvintele iţi stau pe vârful limbii, dar nu le poţi rosti de teamă că ar strica tot?” le scrii.Ceea ce ai facut tu si speri ca cineva le va citi, ca cineva iti va oferi un pct de vedere, o viziune, ca cineva se va regasi, ca cineva va aprecia, ca cineva va veni cu o alta abordare.Le scrii ca sa te eliberezi de ele.Gandeste-te ce anume din sirul de cuvinte „strica totul” si in ce masura rezolva.Care este cantitatea cuvintelor care rezolva si care nu.Pune-le in balanta.

  2. nu e vorba de cantitatea lor…e vorba de ce transmit….mulţumesc oricum, mami :*:*:*:*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s