miroase a iarnă partea a 2-a…

Nu mi s-au schimbat sentimentele de la partea I, dar azi vă dau să ascultaţi o melodie care sprijină ce spuneam atunci…Faith Hill – Where Are you Christmas

Anunțuri

miroase a iarnă…

Am ieşit până afară…e frig şi miroase a iarnă. Nimic ciudat pentru un început de noiembrie. Îmi place toamna, îmi place şi iarna. Iubesc culorile toamnei şi mirosul iernii. Singurul lucru pe care am ajuns să îl dispreţuiesc şi care are legătură cu iarna, este Crăciunul.

Am iubit şi eu Crăciunul. Când eram mică. Atunci stăteau lucrurile cu totul altfel. Aveam vârsta la care încă mai credeam în poveşti şi chiar dacă ştiam că Moş Crăciun nu există, eu aveam un Moş Crăciun. Avea barbă, dar nu se îmbrăca în roşu. Era tata.

Din păcate, am crescut şi acum văd lucrurile dintr-o altă prismă. Urăsc când se apropie Crăciunul şi peste tot apar decoraţiuni mai mult sau mai puţin kitschoase şi peste tot apar discuţii despre spiritul Crăciunului. Se vorbeşte despre bunătate şi că în perioada asta a anului trebuie să ne purtăm mai frumos unii cu alţii. De ce avem nevoie de o dată în an ca să ne purtăm frumos? În restul 364 de zile nu suntem tot oameni?

Se spune că „spiritul Crăciunului” se simte în apropierea Crăciunului. Tot ce simt şi văd eu, este faptul că încă o sărbătoare care avea mesaj spiritual s-a transformat în ceva comercial, un lucru de pe urma căruia marile companii şi nu numai, pot să încaseze bani. Până şi imaginea pe care o avem noi în minte despre Moş Crăciun a fost inventată de Coca-Cola în anul 1931.

Ceea ce văd eu, este că sute de oameni mor de frig pentru că locuiesc pe străzi. Că în timp ce toţi se ghiftuiesc cu sărmăluţe şi salată boeuf, sunt oameni care caută prin gunoaie un colţ de pâine uscat şi mucegăit ca să mai supravieţuiască o zi. Mai văd şi că imaginea familiei fericite din filmele de Crăciun pe care le vezi la televizor în fiecare an (mereu aceleaşi), nu prea există. În schimb, aud că toţi sună să spună că se duc în ţări străine, sau că stau acasă, că anul ăsta nu mai petrec Crăciunul alături de oamenii cu care l-au petrecut toată viaţa. Şi astfel, ajung doar 4 persoane la masă: doi bătrâni şi două dintre nepoatele lor, mâncând în linişte, schimbând din când în când câteva cuvinte, gândindu-se cum, cu câţiva ani în urmă, nu ştiau cum să se mai aşeze la masă ca să încapă toţi şi cum răsuna camera de râsete. Bradul nu se mai împodobeşte pentru că nimeni nu se mai oboseşte să-i surprindă pe cei dragi cu cadouri. Sau dacă se împodobeşte, e brad artificial. Nu-ţi trebuie brad ca să-i bagi copilului nişte bani în buzunar. 

Afară miroase a iarnă, dar în case nu mai miroase a Crăciun.

Nu spun că nu este o sărbătoare frumoasă, nu. Este cea mai frumoasă sărbătoare din an. Dar nu mai pot să mă bucur de ea. Sunt persoane care iubesc Crăciunul şi care poate nu or să fie de acord cu mine. Înţeleg şi accept asta. Lor, le doresc să se bucure în continuare de Crăciun şi tot ce înseamnă asta pentru ei.

Cât despre mine, o să aştept să treacă, o să mă abţin de la comentarii când or să înceapă discuţiile despre cadouri şi sărbători şi o să îmi doresc să  adorm pe 22 decembrie şi să mă trezesc pe 2 ianuarie, când toate or să fie trecute şi uitate. Măcar de am avea zăpadă…